De câteva zile mă simt ca în bancul ăla idiot cu molia. Cum care?
Molia mică pleacă pentru prima dată singură de acasă. Mama, experimentată şi obiectiv îngrijorată îi spune:
– Te rog să nu stai mult! Şi ai grijă!
După un timp, molia mică se întoarce acasă, zglobie şi extaziată.
– Cum a fost?
– Aaaaa, excelent! Pe unde am mers, toată lumea m-a aplaudat!
– Nu te aplaudau, naivo, încetcau să te omoare!
Aşa că… îmi mai bag puţin capul sub aripioară şi … aştept.
