Aglomerație, aglomerație, aglomerație
Agenda plină, mesageria plină, telefonul sună, coada e până la colțul străzii. Și totuși, a naibii singurătate nu vrea să plece.
E mereu prima pe listă, prima care dă mesaj, prima care te privește dimineața, prima la coadă.
Nu e greu să îți pui în fiecare seară mănușile de scamator, să amesteci în joben și să scoți de acolo alt porumbel alb?
Hocus-pocus, lume-lume!
A venit circul în orașul dumneavoastră! Trompete, tobe, suspans. Ochi căscați, guri întredeschise, respirații tăiate.
În spatele cortinei, singurătatea fumeaza o țigară. Plictisită și cu șervețelele demachiante pregătite.
Buzunarul de la piept 
…Pentru fiecare dintre noi, singuratatea este simtita in mod diferit: pentru unii este un blestem, o durere greu de descris, iar pentru altii poate fi un rau necesar, o normalitate. Oare poti simti viata atunci cand sufletul tau este gol, cand ai mii de „prieteni” online, dar nu poti simti macar o mangaiere, cand dormi langa iubitul,iubitei, dar nu te simti captiva in bratelele lui,ei, cand nimeni nu iti este alaturi sa iti spuna ca maine va fi o zi mai buna, cand infrunti singura visul urat al durerii?…