Dragă Petru,
Cardul tău a rămas agățat pe contul ăsta. Cred că asta înseamnă că îmi sponsorizezi blogul 🤗
Mi-ai spus mereu să scriu. Să scriu chiar și în cele mai tâmpite momente ale mele. Azi nu pot să scriu. Prea multă durere în jur, prea multă patimă, prea multă lacrimă, prea fără sens, prea rău, rău, rău. Aș vrea să pot să plâng, dar nu îmi iese. Sunt „dresată” să zâmbesc frumos chiar dacă sunt cocoșată de neputință și de urlet.
Așa că, dragă Petru, azi îmi sponsorizezi tăcerea.
Și îți mulțumesc.
Buzunarul de la piept 