A meritat?

Și? A meritat?
Să vă năpustiți unii către alții, să rupeți prietenii, să vă faceți bule și să îi jigniți pe toți cei care nu erau pe tiparul vostru?
A meritat să ne separăm mesele și viețile, să dăm cu pietre, să ardem podurile?
A meritat să călărim cai imaginari și să scuipăm venin pe toate nările?
Pentru ce?
Pentru cine?
Au fost ideile tale mai grozave decât ale mele? Ai văzut lumina?
Te-a băgat cineva în seamă?
Ai o viață mai bună?
Mâncare mai de soi? Salariu mai mare? Mai multă siguranță pentru ziua de mâine?
Atunci, bine.
A meritat.
Ai fost vreodată la teatrul cu păpuși? Știi cum e? Vezi păpușile, auzi glasurile, dar niciodată-niciodată nu vezi ale cui sunt mâinile care trag de sfori. Nici chipurile.
Dar nu-i bai. Hai să ne mâncăm în continuare unii pe alții, că avem doar două luni de recuperat.

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. Rodica spune:

    Bravo!
    Scrii cu patos despre stari pe care le avem si nu le putem exprima!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s