Și? A meritat?
Să vă năpustiți unii către alții, să rupeți prietenii, să vă faceți bule și să îi jigniți pe toți cei care nu erau pe tiparul vostru?
A meritat să ne separăm mesele și viețile, să dăm cu pietre, să ardem podurile?
A meritat să călărim cai imaginari și să scuipăm venin pe toate nările?
Pentru ce?
Pentru cine?
Au fost ideile tale mai grozave decât ale mele? Ai văzut lumina?
Te-a băgat cineva în seamă?
Ai o viață mai bună?
Mâncare mai de soi? Salariu mai mare? Mai multă siguranță pentru ziua de mâine?
Atunci, bine.
A meritat.
Ai fost vreodată la teatrul cu păpuși? Știi cum e? Vezi păpușile, auzi glasurile, dar niciodată-niciodată nu vezi ale cui sunt mâinile care trag de sfori. Nici chipurile.
Dar nu-i bai. Hai să ne mâncăm în continuare unii pe alții, că avem doar două luni de recuperat.

Bravo!
Scrii cu patos despre stari pe care le avem si nu le putem exprima!