Firimituri

Specia umană e fabuloasă, jur.
În două luni am învățat să aplaudăm că avem lesa mai lungă cu jumatate de metru, dar nu am învățat să nu mai scuipăm cu sete în mijlocul străzii.
Ne războim cu măștile și cu termometrele, dar nu avem o problemă cu școlile care au wc în curte. De fapt, nici școli nu mai avem.
Suntem experți în toate conspirațiile mondiale, dar nu dăm doi bani pe ăla de lângă noi.
Ne bucurăm că am scăpat de declarațiile pentru ieșit din casă și am sufocat orașele, în câteva zile, cu claxoane, înjurături, munți de gunoaie.
Regulile sunt pentru proști, e clar. Educația nu se face în două luni, e și mai clar.
Și din toată povestea asta am ales, iar, să ne războim cu firimiturile aruncate ca pentru găini.
Întrebările “de ce?”, “ce o să facem?”, “cum ieșim din asta?”, “ce mama naibii a fost asta?”, sunt tâmpenii la care o să ne gândim mâine.
Da, ca în “Pe aripile vântului”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s