Inima. Poveste

Am Barlow (un complex de manifestări la nivel cardiac determinat de prolapsul uneia sau chiar două componente ale valvei mitrale) Așa m-am născut. La 12 ani când am fost diagnosticată mi s-a spus că am prolaps de valvă mitrală. Pe urmă, la fiecare control, cam astea erau concluziile: “suflu sistolic, prolaps, nu ai voie să…

“Teiu”

Plouă. Plouă de prea mult timp. Eu cred că multe au fost de spălat din lumea asta, că prea a plouat mult. E umezeală. Umezeală lipicioasă, insinuantă, vâscoasă. Eu cred că multe lacrimi au curs, că prea e umed totul. E iunie și e răcoare. Prea răcoare pentru luna iunie. Eu cred că multe au…

Mă pierzi

După speranță, după urlet, după furie, după ură, după iertare – e liniștea. E liniștea pe care mi-o dau mie însămi. E pacea. Pacea pe care mi-am oferit-o mie însămi. Sunt iar la o răscruce de drumuri. Acum cu zâmbetul celui care știe că oricare dintre drumuri e bun. Trag aer în piept și mi-e…

atât de târziul

Șșșșt, vino mai aproape. Mai aproape. Am să îți spun un secret. Pentru mine Dumnezeu nu are plete albe, nu stă pe nori și nu iubește selectiv. Dumnezeul în care cred eu este bun și blând. E foarte înțelept și foarte îngăduitor. Lui trebuie doar să îi mulțumesc pentru ce am, nu are nici un…

Serendipity

  Există o veche scriere persană care povestește despre o prințesă căreia i se întâmplau lucruri neașteptate. Făcea tot soiul de descoperiri din întâmplare, prin accidente, pur și simplu pentru că așa era dat să se fie. I se întâmplau lucruri la care nu se gândise niciodată, pe care nu le căuta, pe care nu…

Tablou cu fetiță și Max

Agitația orașului o înnebunea. Oamenii alergau bezmetici, magazinele erau de nerecunoscut, pline de lumini și coronițe de brad, mirosurile se furișau din străzile principale spre străduțele întunecate și pustii. Străduțele pe care nu veneau niciodată sărbătorile. Oameni-pachet, oameni-pachet, crâmpeie de conversație, liste de cumpărături făcute cocoloș și aruncate aiurea, abandonate după ce toate rândurile fuseseră…

O bucățică și eu

Piatra Neamț. Îi spuneam și îi mai spun încă, Piatra. Orașul vacanțelor copilăriei mele. Copilărie atât de timpurie încât uneori am doar imagini foarte scurte.