“Teiu”

Plouă. Plouă de prea mult timp. Eu cred că multe au fost de spălat din lumea asta, că prea a plouat mult. E umezeală. Umezeală lipicioasă, insinuantă, vâscoasă. Eu cred că multe lacrimi au curs, că prea e umed totul. E iunie și e răcoare. Prea răcoare pentru luna iunie. Eu cred că multe au…

Mă pierzi

După speranță, după urlet, după furie, după ură, după iertare – e liniștea. E liniștea pe care mi-o dau mie însămi. E pacea. Pacea pe care mi-am oferit-o mie însămi. Sunt iar la o răscruce de drumuri. Acum cu zâmbetul celui care știe că oricare dintre drumuri e bun. Trag aer în piept și mi-e…

Cine este virusul?

Sunt deja câțiva ani de când am făcut o alegere: să nu îmi mai irosesc timpul, sentimentele, poveștile, râsul sau plânsul, cu oamenii care nu au nimic de dat înapoi.  Suntem speriați. Indiferent de felul în care se manifestă spaima, cu toții suntem speriați. Unii au paralizat, alții bravează; nu judec și nu condamn niciuna…

Tic dar tac? Inima din cafea

Se așează la o masă mică de lângă geam. Ar fi vrut să stea afară dar nu mai e chiar atât de cald. Stă cu obrajii sprijiniți în palme, cu coatele pe masă, fără să îi pese ce ar fi spus maică-sa despre asta. Se uită la ceșcuța plină ochi cu cafea. Caimacul a desenat…

O bucățică și eu

Piatra Neamț. Îi spuneam și îi mai spun încă, Piatra. Orașul vacanțelor copilăriei mele. Copilărie atât de timpurie încât uneori am doar imagini foarte scurte.