UN AN. PRIMUL

Dacă mă uit în urmă la anul care a trecut sunt convinsă că e nevoie de o doză zdravănă de „nebunie” ca să pleci pe picioare de acasă și să faci o operație complicată „la rece”. Au fost doi artizani principali. Mai întâi minunata Ana Fruntelată, medic specialist cardiolog. La un control de rutină, credeam…

Dacă, iar

…stări atât de diferite că cineva ar putea să creadă că sunt fragmente dintr-o viață… Dacă știe ce visezi când nu dormi, dacă își amintește cel puțin câteva momente în care ați râs în hohote, dacă nu a plecat de lângă tine când ai plâns cu lacrimi cât bobul de mazăre, dacă ați cântat măcar…

Cum am plecat de acasă știind exact că un bărbat o să îmi frângă inima (ca să o repare)

(începutul: https://andragavril.wordpress.com/2021/11/17/inima-poveste/) Cineva ar putea să spună: “Monza e un spital privat, plătești pentru toate serviciile pe care ți le oferă”.Mda.Dar întotdeauna există nuanțe.În plin Covid aparținătorii nu au voie să vină cu pacientul. Adică te duci ca un cățel ud și speriat și ești singur într-o rezervă în care nu te așteaptă nimeni dintre…

Inima. Poveste

Am Barlow (un complex de manifestări la nivel cardiac determinat de prolapsul uneia sau chiar două componente ale valvei mitrale) Așa m-am născut. La 12 ani când am fost diagnosticată mi s-a spus că am prolaps de valvă mitrală. Pe urmă, la fiecare control, cam astea erau concluziile: “suflu sistolic, prolaps, nu ai voie să…

De-a nimic

Vrei să ne jucăm de-a nimic? E un joc fără reguli, de nimeni jucat. Nici măcar nu avem nevoie de hârtie sau de creion Putem să scriem cu degetul în aer. Uite, acum am să îți arunc nimic Și tu o să îl prinzi. Și în mâinile tale nu o să mai fie nimic O…

“Teiu”

Plouă. Plouă de prea mult timp. Eu cred că multe au fost de spălat din lumea asta, că prea a plouat mult. E umezeală. Umezeală lipicioasă, insinuantă, vâscoasă. Eu cred că multe lacrimi au curs, că prea e umed totul. E iunie și e răcoare. Prea răcoare pentru luna iunie. Eu cred că multe au…

Mă pierzi

După speranță, după urlet, după furie, după ură, după iertare – e liniștea. E liniștea pe care mi-o dau mie însămi. E pacea. Pacea pe care mi-am oferit-o mie însămi. Sunt iar la o răscruce de drumuri. Acum cu zâmbetul celui care știe că oricare dintre drumuri e bun. Trag aer în piept și mi-e…

Cercul meu

  „-Ce faci?   -Bine   -Hmm. Ce faci?    -Bine    -Mm… Ce faci?     -Te iubesc     -Cât?      -Mult      -Cât de mult?      -De la stânga la dreapta și de sus în jos      -Hihihi. Și cu diagonalele ce faci?      -Te iubesc și…

Serendipity

  Există o veche scriere persană care povestește despre o prințesă căreia i se întâmplau lucruri neașteptate. Făcea tot soiul de descoperiri din întâmplare, prin accidente, pur și simplu pentru că așa era dat să se fie. I se întâmplau lucruri la care nu se gândise niciodată, pe care nu le căuta, pe care nu…

Cum s-a sfârșit anul

Ajun de an nou. Am adoptat un cățel. Puiuț. Deja l-a mușcat pe Petru. Care a plecat să se culce. În casă e haos. Câinele aleargă după pisici. Pisicile sparg totul în cale. Pe masă am un puzzle. Nu vreau să îl stric. În câteva ore vin musafirii. Masa cu puzzle ar fi utilă. Câinele…

Dor

27 decembrie 2007. Sfântul Ştefan. Seara. Bucureşti. Dorobanţi. Un bloc mic, cochet. O uşă care se deschide. El, în prag. Barbă albă, păr alb, zâmbet complice: „- Ai venit” „- La mulţi ani!” Sărutul pe obraz. Mă ţine strâns la piept şi îmi spune: ” – Ştii… o să fie aşa cum vrei tu. Depinde…

Pandora

Îmi amintesc foarte bine seara în care am primit cadoul ăsta. Era ziua ta. Te întorceai de la Viena. Mi-ai spus să nu vin la aeroport. M-am trezit târziu, ca de obicei, mi-am spălat părul și, cu buclele proaspete pitite sub un prosop uriaș, am pregătit ceva de mâncare. Casa aerisită, totul curat, flori în…