“Teiu”

Plouă. Plouă de prea mult timp. Eu cred că multe au fost de spălat din lumea asta, că prea a plouat mult. E umezeală. Umezeală lipicioasă, insinuantă, vâscoasă. Eu cred că multe lacrimi au curs, că prea e umed totul. E iunie și e răcoare. Prea răcoare pentru luna iunie. Eu cred că multe au…

Mă pierzi

După speranță, după urlet, după furie, după ură, după iertare – e liniștea. E liniștea pe care mi-o dau mie însămi. E pacea. Pacea pe care mi-am oferit-o mie însămi. Sunt iar la o răscruce de drumuri. Acum cu zâmbetul celui care știe că oricare dintre drumuri e bun. Trag aer în piept și mi-e…

Dans

Știi cum e cu scrisorile astea? Iei o foaie de hârtie, cauți un stilou potrivit – nu pui mâna pe primul care îți iese în cale, ești mofturoasă și știi exact cum trebuie să aibă penița – înclini capul spre dreapta, apoi spre stânga și începi. Nu te-ai gândit cum vrei să fie. Nu ai…

acasă

În principiu orașul e la fel. Străzile, zgomotul, oamenii, cele câteva locuri de pierzanie a timpului și a gândurilor de peste zi. Sunt toate la fel. Și totuși ceva nu e. Am să îți scriu câte o poveste în fiecare zi, pentru că nu vreau să îți lipsească zilele aste în care tu lipsești. Nu,…

atât de târziul

Șșșșt, vino mai aproape. Mai aproape. Am să îți spun un secret. Pentru mine Dumnezeu nu are plete albe, nu stă pe nori și nu iubește selectiv. Dumnezeul în care cred eu este bun și blând. E foarte înțelept și foarte îngăduitor. Lui trebuie doar să îi mulțumesc pentru ce am, nu are nici un…

Serendipity

  Există o veche scriere persană care povestește despre o prințesă căreia i se întâmplau lucruri neașteptate. Făcea tot soiul de descoperiri din întâmplare, prin accidente, pur și simplu pentru că așa era dat să se fie. I se întâmplau lucruri la care nu se gândise niciodată, pe care nu le căuta, pe care nu…

Lumi

Am cei mai fabuloși prieteni reali și virtuali. În lumea hâdă în care cu toții alergăm să ne croim o viață decentă, printre strâns din dinți, neputințe, frustrări, iată ce fac oamenii mei: unul construiește o căsuță pentru vrăbiuțe, unul a salvat un porumbel și îl ține în casă, cineva hrănește un pescăruș eșuat în…

Uriașul cu ochi albaștri

Eram puștoaică. Aveam nevoie de o poezie. Am primit-o de la un om tare drag: Horațiu Mălăele. O poezea pe care a descântat-o multă lume. În clipe de nevoie. Sau de drag. Sau de albastru. V-o dau și vouă. De drag. De nevoie. De albastru. Uriasul cu ochi albastri de Nazim Hikmet „A fost odata…

Cum s-a sfârșit anul

Ajun de an nou. Am adoptat un cățel. Puiuț. Deja l-a mușcat pe Petru. Care a plecat să se culce. În casă e haos. Câinele aleargă după pisici. Pisicile sparg totul în cale. Pe masă am un puzzle. Nu vreau să îl stric. În câteva ore vin musafirii. Masa cu puzzle ar fi utilă. Câinele…

Dor

27 decembrie 2007. Sfântul Ştefan. Seara. Bucureşti. Dorobanţi. Un bloc mic, cochet. O uşă care se deschide. El, în prag. Barbă albă, păr alb, zâmbet complice: „- Ai venit” „- La mulţi ani!” Sărutul pe obraz. Mă ţine strâns la piept şi îmi spune: ” – Ştii… o să fie aşa cum vrei tu. Depinde…

Pandora

Îmi amintesc foarte bine seara în care am primit cadoul ăsta. Era ziua ta. Te întorceai de la Viena. Mi-ai spus să nu vin la aeroport. M-am trezit târziu, ca de obicei, mi-am spălat părul și, cu buclele proaspete pitite sub un prosop uriaș, am pregătit ceva de mâncare. Casa aerisită, totul curat, flori în…

Tic dar tac? Inima din cafea

Se așează la o masă mică de lângă geam. Ar fi vrut să stea afară dar nu mai e chiar atât de cald. Stă cu obrajii sprijiniți în palme, cu coatele pe masă, fără să îi pese ce ar fi spus maică-sa despre asta. Se uită la ceșcuța plină ochi cu cafea. Caimacul a desenat…