Cum am plecat de acasă știind exact că un bărbat o să îmi frângă inima (ca să o repare)

(începutul: https://andragavril.wordpress.com/2021/11/17/inima-poveste/) Cineva ar putea să spună: “Monza e un spital privat, plătești pentru toate serviciile pe care ți le oferă”.Mda.Dar întotdeauna există nuanțe.În plin Covid aparținătorii nu au voie să vină cu pacientul. Adică te duci ca un cățel ud și speriat și ești singur într-o rezervă în care nu te așteaptă nimeni dintre…

Alte o mie și una de măști

Eu nu sunt în stare să mă bucur. Anul care a trecut a lăsat urme îngrozitoare. Încă nu îmi vine să cred că am trecut – trecem prin asta. Nu am vorbit niciodată despre ce s-a întâmplat în familia mea sau despre ce mi s-a întâmplat mie în astea 12 luni. Și nici nu o…

Sita

Frica. Frica ne ține, de cele mai multe ori, în viață. Rațiunea. Asta ne face să discernem între lucruri. Să fim responsabili, să știm că întotdeauna există consecințe, să respirăm înainte să deschidem gura să spunem ceva. Ignoranța. Asta ne face imbecili. Punct. Grija. Asta ne face, sau nu, să fim oameni. Să dăruim, să…

Tu?

Tu ai prieteni? Nu, nu te-am întrebat dacă ai oameni în lista de facebook sau de instagram, nu te-am întrebat dacă ai cu cine să ieși la cafele sau dacă te invită unii-alții la băut. Ai prieteni? Adică d-aia care să știe de tine, pe care să îi intereseze cum îți e, care să te…

Lumi

Am cei mai fabuloși prieteni reali și virtuali. În lumea hâdă în care cu toții alergăm să ne croim o viață decentă, printre strâns din dinți, neputințe, frustrări, iată ce fac oamenii mei: unul construiește o căsuță pentru vrăbiuțe, unul a salvat un porumbel și îl ține în casă, cineva hrănește un pescăruș eșuat în…

Noaptea magică dintre vieţi

Gândul ăsta nu e al meu. Grija asta nu e a mea. Mâinile care au trecut pe aici nu sunt ale mele. Cineva mă privește în ochi. Nu e al meu. Îmbrăţişarea, aşteptarea, nu sunt ale mele. Nimic din ce am spus, făcut sau tăcut, nu e al meu. Altă lume, altă poveste, altă putere….