“Teiu”

Plouă. Plouă de prea mult timp. Eu cred că multe au fost de spălat din lumea asta, că prea a plouat mult. E umezeală. Umezeală lipicioasă, insinuantă, vâscoasă. Eu cred că multe lacrimi au curs, că prea e umed totul. E iunie și e răcoare. Prea răcoare pentru luna iunie. Eu cred că multe au…

Alte o mie și una de măști

Eu nu sunt în stare să mă bucur. Anul care a trecut a lăsat urme îngrozitoare. Încă nu îmi vine să cred că am trecut – trecem prin asta. Nu am vorbit niciodată despre ce s-a întâmplat în familia mea sau despre ce mi s-a întâmplat mie în astea 12 luni. Și nici nu o…

Mă pierzi

După speranță, după urlet, după furie, după ură, după iertare – e liniștea. E liniștea pe care mi-o dau mie însămi. E pacea. Pacea pe care mi-am oferit-o mie însămi. Sunt iar la o răscruce de drumuri. Acum cu zâmbetul celui care știe că oricare dintre drumuri e bun. Trag aer în piept și mi-e…

acasă

În principiu orașul e la fel. Străzile, zgomotul, oamenii, cele câteva locuri de pierzanie a timpului și a gândurilor de peste zi. Sunt toate la fel. Și totuși ceva nu e. Am să îți scriu câte o poveste în fiecare zi, pentru că nu vreau să îți lipsească zilele aste în care tu lipsești. Nu,…

Să nu schimbi

Întâlnești un om. Poate că ești la serviciu, poate că ești în parc, nu contează. Ai în minte foarte clar ce ai de făcut. E rutina ta. Spui „bună ziua” și începi să construiești atmosfera potrivită pentru omul respectiv. O personalizezi, nu vrei banalități, vrei miez.

Tablou cu fetiță și Max

Agitația orașului o înnebunea. Oamenii alergau bezmetici, magazinele erau de nerecunoscut, pline de lumini și coronițe de brad, mirosurile se furișau din străzile principale spre străduțele întunecate și pustii. Străduțele pe care nu veneau niciodată sărbătorile. Oameni-pachet, oameni-pachet, crâmpeie de conversație, liste de cumpărături făcute cocoloș și aruncate aiurea, abandonate după ce toate rândurile fuseseră…