Dacă, iar

…stări atât de diferite că cineva ar putea să creadă că sunt fragmente dintr-o viață… Dacă știe ce visezi când nu dormi, dacă își amintește cel puțin câteva momente în care ați râs în hohote, dacă nu a plecat de lângă tine când ai plâns cu lacrimi cât bobul de mazăre, dacă ați cântat măcar…

De-a nimic

Vrei să ne jucăm de-a nimic? E un joc fără reguli, de nimeni jucat. Nici măcar nu avem nevoie de hârtie sau de creion Putem să scriem cu degetul în aer. Uite, acum am să îți arunc nimic Și tu o să îl prinzi. Și în mâinile tale nu o să mai fie nimic O…

“Teiu”

Plouă. Plouă de prea mult timp. Eu cred că multe au fost de spălat din lumea asta, că prea a plouat mult. E umezeală. Umezeală lipicioasă, insinuantă, vâscoasă. Eu cred că multe lacrimi au curs, că prea e umed totul. E iunie și e răcoare. Prea răcoare pentru luna iunie. Eu cred că multe au…

Mă pierzi

După speranță, după urlet, după furie, după ură, după iertare – e liniștea. E liniștea pe care mi-o dau mie însămi. E pacea. Pacea pe care mi-am oferit-o mie însămi. Sunt iar la o răscruce de drumuri. Acum cu zâmbetul celui care știe că oricare dintre drumuri e bun. Trag aer în piept și mi-e…

acasă

În principiu orașul e la fel. Străzile, zgomotul, oamenii, cele câteva locuri de pierzanie a timpului și a gândurilor de peste zi. Sunt toate la fel. Și totuși ceva nu e. Am să îți scriu câte o poveste în fiecare zi, pentru că nu vreau să îți lipsească zilele aste în care tu lipsești. Nu,…

ziduri. viață

Cu fiecare tăcere, cu fiecare teamă, cu fiecare ezitare, ridicăm ziduri. Ziduri groase din pietre puse una peste alta. Mai întâi în spate, să avem de ce ne sprijini. Apoi în dreapta și în stânga, ca o cruce, să nu mai vedem, să nu mai auzim, să nu ne clătinăm. Și dacă o să plouă?…

Cercul meu

  „-Ce faci?   -Bine   -Hmm. Ce faci?    -Bine    -Mm… Ce faci?     -Te iubesc     -Cât?      -Mult      -Cât de mult?      -De la stânga la dreapta și de sus în jos      -Hihihi. Și cu diagonalele ce faci?      -Te iubesc și…

Serendipity

  Există o veche scriere persană care povestește despre o prințesă căreia i se întâmplau lucruri neașteptate. Făcea tot soiul de descoperiri din întâmplare, prin accidente, pur și simplu pentru că așa era dat să se fie. I se întâmplau lucruri la care nu se gândise niciodată, pe care nu le căuta, pe care nu…

Cum s-a sfârșit anul

Ajun de an nou. Am adoptat un cățel. Puiuț. Deja l-a mușcat pe Petru. Care a plecat să se culce. În casă e haos. Câinele aleargă după pisici. Pisicile sparg totul în cale. Pe masă am un puzzle. Nu vreau să îl stric. În câteva ore vin musafirii. Masa cu puzzle ar fi utilă. Câinele…

Dor

27 decembrie 2007. Sfântul Ştefan. Seara. Bucureşti. Dorobanţi. Un bloc mic, cochet. O uşă care se deschide. El, în prag. Barbă albă, păr alb, zâmbet complice: „- Ai venit” „- La mulţi ani!” Sărutul pe obraz. Mă ţine strâns la piept şi îmi spune: ” – Ştii… o să fie aşa cum vrei tu. Depinde…

Pandora

Îmi amintesc foarte bine seara în care am primit cadoul ăsta. Era ziua ta. Te întorceai de la Viena. Mi-ai spus să nu vin la aeroport. M-am trezit târziu, ca de obicei, mi-am spălat părul și, cu buclele proaspete pitite sub un prosop uriaș, am pregătit ceva de mâncare. Casa aerisită, totul curat, flori în…