Dacă, iar

…stări atât de diferite că cineva ar putea să creadă că sunt fragmente dintr-o viață… Dacă știe ce visezi când nu dormi, dacă își amintește cel puțin câteva momente în care ați râs în hohote, dacă nu a plecat de lângă tine când ai plâns cu lacrimi cât bobul de mazăre, dacă ați cântat măcar…

Ajunge!

Uite, rar mă apucă nervii, dar când vine vorba despre chestii profund ilogice nu prea mai am răbdare. Nu cred în virus!Nu e Moș Crăciun, nu e Zâna Măseluță, nu e nici măcar vreun sfânt din Pateric, nu e un cult.E un virus și gata. Că vrem sau nu să acceptăm e un afurisit de…

Octombrie 2021. Nimic. Nimeni.

Continuarea o să o vedem cu toții. Pentru că am uitat că toate astea s-au mai întâmplat.Pentru că înghițim pe nemestecate informații care nu mai sunt trecute prin niciun filtru, prin gândirea proprie.Pentru că am ars cărțile și ne-am înscris la “școala vieții”. Asta înainte să ne întrebăm “a cui viață?”Vine iarna. Nu cred că…

Colaps

Au ars bebelușii în maternitate. Au ars tinerii în club. Au ars oamenii bolnavi în spital. Au ars iar oamenii bolnavi. Tot în spital. În case, alți oameni – speriați, fără căldură, fără apă caldă. Pe străzi – măști, în instituții – alte măști. Toate propozițiile încep cu “vom face”. Și tot așa se și…

Sita

Frica. Frica ne ține, de cele mai multe ori, în viață. Rațiunea. Asta ne face să discernem între lucruri. Să fim responsabili, să știm că întotdeauna există consecințe, să respirăm înainte să deschidem gura să spunem ceva. Ignoranța. Asta ne face imbecili. Punct. Grija. Asta ne face, sau nu, să fim oameni. Să dăruim, să…

Firimituri

Specia umană e fabuloasă, jur.În două luni am învățat să aplaudăm că avem lesa mai lungă cu jumatate de metru, dar nu am învățat să nu mai scuipăm cu sete în mijlocul străzii.Ne războim cu măștile și cu termometrele, dar nu avem o problemă cu școlile care au wc în curte. De fapt, nici școli…

A meritat?

Și? A meritat?Să vă năpustiți unii către alții, să rupeți prietenii, să vă faceți bule și să îi jigniți pe toți cei care nu erau pe tiparul vostru?A meritat să ne separăm mesele și viețile, să dăm cu pietre, să ardem podurile?A meritat să călărim cai imaginari și să scuipăm venin pe toate nările?Pentru ce?Pentru…

ziduri. viață

Cu fiecare tăcere, cu fiecare teamă, cu fiecare ezitare, ridicăm ziduri. Ziduri groase din pietre puse una peste alta. Mai întâi în spate, să avem de ce ne sprijini. Apoi în dreapta și în stânga, ca o cruce, să nu mai vedem, să nu mai auzim, să nu ne clătinăm. Și dacă o să plouă?…