EL: Hei, bună seara! EA: Hei, ai ajuns! (el se aşează pe canapea, îşi ia laptopul în braţe. Ea îşi dă în continuare unghiile cu ojă) EL: Ce naiba? Iar nu merge netul? EA: Ba merge. Pe al meu e ok. EL: Ce-ai facut azi? EA: Am terminat de scris raportul ăla şi cred că…
Lună: ianuarie 2011
Hai să ne asmuţim muţii!
O femeie a intrat într-o curte şi a murit sfârtecată de câini. De ce a intrat în curte, de ce erau câinii nesupravegheaţi, cine e de vină? Astea sunt întrebări care chiar dacă îşi vor găsi vreodată un răspuns, nu mai folosesc nimănui. Femeii moarte, familiei sau prietenilor ei, cu siguranţă nu.
Te iubesc ca pe o fugă cu mâinile la ochi, printr-o mie şi una de vieţi!
Dacă ar fi fost trunchi de copac, cercurile i-ar fi apărut invers: de la exterior spre interior. Are scoarţa tare şi îl doare fiecare frunză crescută, fiecare mugur, fiecare floare. Fiecare zambet îi mai face un rid.
Aplauze, vă rog!
De câteva zile mă simt ca în bancul ăla idiot cu molia. Cum care?
Am să-ţi spun un secret
Vino mai aproape. Mai aproape! Am să îţi spun un secret.
Solange, du-te Solange!
Solange se născuse pentru a fi un cal de curse. Un armăsar pur sânge, cu părul lucios şi urechile drepte, cu nările dilatate a victorie. Obişnuit cu tribunele aclamând în picioare.
În liniștea mea e timp
Nu am avut niciodată planuri. Nu am știut niciodată cum va arăta ziua de mâine. Nu mi-am putut închipui vreodată cum o să fiu bătrână.
Am dansat c-o pisicuţă şi-am călcat-o pe labuţă
Interviu cu X. Asta era tot ce aşteptai! Luai reportofonul vechi şi hărtănit, bateriile, bateriile de rezervă, bateriile de rezerva rezervei, te milogeai de fotograf să se grăbească un pic şi plecai.
Mere verzi şi scorţişoară
Alergăm. Ne grăbim. Nu avem timp. Ceasuri, telefoane, taxiuri, email-uri. Mintea, corpul și sufletul – în locuri diferite.
Cât mai costă kilogramul de burice?
Din multe şi banale motive, ieri, am ajuns în lăcaşul de cultură numit Mall Vitan.
Buzunarul de la piept 