UN AN. PRIMUL

Dacă mă uit în urmă la anul care a trecut sunt convinsă că e nevoie de o doză zdravănă de „nebunie” ca să pleci pe picioare de acasă și să faci o operație complicată „la rece”. Au fost doi artizani principali. Mai întâi minunata Ana Fruntelată, medic specialist cardiolog. La un control de rutină, credeam…

Dacă, iar

…stări atât de diferite că cineva ar putea să creadă că sunt fragmente dintr-o viață… Dacă știe ce visezi când nu dormi, dacă își amintește cel puțin câteva momente în care ați râs în hohote, dacă nu a plecat de lângă tine când ai plâns cu lacrimi cât bobul de mazăre, dacă ați cântat măcar…

Cum am plecat de acasă știind exact că un bărbat o să îmi frângă inima (ca să o repare)

(începutul: https://andragavril.wordpress.com/2021/11/17/inima-poveste/) Cineva ar putea să spună: “Monza e un spital privat, plătești pentru toate serviciile pe care ți le oferă”.Mda.Dar întotdeauna există nuanțe.În plin Covid aparținătorii nu au voie să vină cu pacientul. Adică te duci ca un cățel ud și speriat și ești singur într-o rezervă în care nu te așteaptă nimeni dintre…

“Teiu”

Plouă. Plouă de prea mult timp. Eu cred că multe au fost de spălat din lumea asta, că prea a plouat mult. E umezeală. Umezeală lipicioasă, insinuantă, vâscoasă. Eu cred că multe lacrimi au curs, că prea e umed totul. E iunie și e răcoare. Prea răcoare pentru luna iunie. Eu cred că multe au…

Mă pierzi

După speranță, după urlet, după furie, după ură, după iertare – e liniștea. E liniștea pe care mi-o dau mie însămi. E pacea. Pacea pe care mi-am oferit-o mie însămi. Sunt iar la o răscruce de drumuri. Acum cu zâmbetul celui care știe că oricare dintre drumuri e bun. Trag aer în piept și mi-e…

Cine este virusul?

Sunt deja câțiva ani de când am făcut o alegere: să nu îmi mai irosesc timpul, sentimentele, poveștile, râsul sau plânsul, cu oamenii care nu au nimic de dat înapoi.  Suntem speriați. Indiferent de felul în care se manifestă spaima, cu toții suntem speriați. Unii au paralizat, alții bravează; nu judec și nu condamn niciuna…

Un pic de timp. Un pic de încredere.

Dragii noștri părinți, Poate nu aveți conturi pe facebook, poate nu citiți bloguri. Dar aveți prieteni care o fac. Poate vă povestesc ei. Sau poate vă citesc nepoții, copiii, vecinii. Știți ce îmi doresc pentru 2020? Să ne spuneți! Să ne spuneți când vă doare, când vă supără ceva, când vă e teamă. Să ne…

Iubește-l

Chiar dacă te scote din minți că e mai lent, că îi trebuie mai mult timp să îți răspundă, că face lucruri pe care nu le înțelegi, că spune chestii care ar putea fi spuse mai scurt și mai puțin ezitant, amintește-ți că e același. Același pe care l-ai adorat toată viața, același care putea…

Pi

Ne-am văzut, am povestit, am râs, am plâns. Au trecut anii. Și peste mine și peste tine. Fiecare cu drumul lui, fiecare cu poveștile lui. Uneori – câte un zâmbet aruncat peste umăr – la ce am fost, la ce am fi putut fi. Amintiri? Sute. Aproape la fiecare pas. Copilăria, adolescența, prima tinerețe, maturitatea….

Te iubesc, ca pe o cafea caldă între doua avioane!

Toată copilăria am crezut că are puteri supranaturale. Mirosea a cafea baută dimineața înainte de ivirea zorilor, a parfum, a țigări, avioane, cămașă proaspăt călcată. Mâini calde, ferme, care mă ridicau deasupra capului până la STEEEEE-LEEEE, până acolo unde râsul devenea mai puternic decât frica. Putea orice. Avea toate răspunsurile, pentru toate mirarile rostite și,…

Cercul meu

  „-Ce faci?   -Bine   -Hmm. Ce faci?    -Bine    -Mm… Ce faci?     -Te iubesc     -Cât?      -Mult      -Cât de mult?      -De la stânga la dreapta și de sus în jos      -Hihihi. Și cu diagonalele ce faci?      -Te iubesc și…

Serendipity

  Există o veche scriere persană care povestește despre o prințesă căreia i se întâmplau lucruri neașteptate. Făcea tot soiul de descoperiri din întâmplare, prin accidente, pur și simplu pentru că așa era dat să se fie. I se întâmplau lucruri la care nu se gândise niciodată, pe care nu le căuta, pe care nu…