#boicot

Sunt, de fel, calmă și pacifistă. Dar azi chiar m-am enervat. Sunt supărată si pe austrieci și pe olandezi. Așa că am început să îmi organizez micul boicot. Acum, sigur, am aflat despre toate astea de la televizor. Semnalul este furnizat de către un operator britanic. Ok, britanicii au ales drumul lor, Regina era minunată,…

UN AN. PRIMUL

Dacă mă uit în urmă la anul care a trecut sunt convinsă că e nevoie de o doză zdravănă de „nebunie” ca să pleci pe picioare de acasă și să faci o operație complicată „la rece”. Au fost doi artizani principali. Mai întâi minunata Ana Fruntelată, medic specialist cardiolog. La un control de rutină, credeam…

Dacă, iar

…stări atât de diferite că cineva ar putea să creadă că sunt fragmente dintr-o viață… Dacă știe ce visezi când nu dormi, dacă își amintește cel puțin câteva momente în care ați râs în hohote, dacă nu a plecat de lângă tine când ai plâns cu lacrimi cât bobul de mazăre, dacă ați cântat măcar…

Cum am plecat de acasă știind exact că un bărbat o să îmi frângă inima (ca să o repare)

(începutul: https://andragavril.wordpress.com/2021/11/17/inima-poveste/) Cineva ar putea să spună: “Monza e un spital privat, plătești pentru toate serviciile pe care ți le oferă”.Mda.Dar întotdeauna există nuanțe.În plin Covid aparținătorii nu au voie să vină cu pacientul. Adică te duci ca un cățel ud și speriat și ești singur într-o rezervă în care nu te așteaptă nimeni dintre…

De-a nimic

Vrei să ne jucăm de-a nimic? E un joc fără reguli, de nimeni jucat. Nici măcar nu avem nevoie de hârtie sau de creion Putem să scriem cu degetul în aer. Uite, acum am să îți arunc nimic Și tu o să îl prinzi. Și în mâinile tale nu o să mai fie nimic O…

Ajunge!

Uite, rar mă apucă nervii, dar când vine vorba despre chestii profund ilogice nu prea mai am răbdare. Nu cred în virus!Nu e Moș Crăciun, nu e Zâna Măseluță, nu e nici măcar vreun sfânt din Pateric, nu e un cult.E un virus și gata. Că vrem sau nu să acceptăm e un afurisit de…

Octombrie 2021. Nimic. Nimeni.

Continuarea o să o vedem cu toții. Pentru că am uitat că toate astea s-au mai întâmplat.Pentru că înghițim pe nemestecate informații care nu mai sunt trecute prin niciun filtru, prin gândirea proprie.Pentru că am ars cărțile și ne-am înscris la “școala vieții”. Asta înainte să ne întrebăm “a cui viață?”Vine iarna. Nu cred că…

“Teiu”

Plouă. Plouă de prea mult timp. Eu cred că multe au fost de spălat din lumea asta, că prea a plouat mult. E umezeală. Umezeală lipicioasă, insinuantă, vâscoasă. Eu cred că multe lacrimi au curs, că prea e umed totul. E iunie și e răcoare. Prea răcoare pentru luna iunie. Eu cred că multe au…

Alte o mie și una de măști

Eu nu sunt în stare să mă bucur. Anul care a trecut a lăsat urme îngrozitoare. Încă nu îmi vine să cred că am trecut – trecem prin asta. Nu am vorbit niciodată despre ce s-a întâmplat în familia mea sau despre ce mi s-a întâmplat mie în astea 12 luni. Și nici nu o…

Colaps

Au ars bebelușii în maternitate. Au ars tinerii în club. Au ars oamenii bolnavi în spital. Au ars iar oamenii bolnavi. Tot în spital. În case, alți oameni – speriați, fără căldură, fără apă caldă. Pe străzi – măști, în instituții – alte măști. Toate propozițiile încep cu “vom face”. Și tot așa se și…

Sita

Frica. Frica ne ține, de cele mai multe ori, în viață. Rațiunea. Asta ne face să discernem între lucruri. Să fim responsabili, să știm că întotdeauna există consecințe, să respirăm înainte să deschidem gura să spunem ceva. Ignoranța. Asta ne face imbecili. Punct. Grija. Asta ne face, sau nu, să fim oameni. Să dăruim, să…

Firimituri

Specia umană e fabuloasă, jur.În două luni am învățat să aplaudăm că avem lesa mai lungă cu jumatate de metru, dar nu am învățat să nu mai scuipăm cu sete în mijlocul străzii.Ne războim cu măștile și cu termometrele, dar nu avem o problemă cu școlile care au wc în curte. De fapt, nici școli…